luni, 28 martie 2011 | By: cLara285

Vindecator?

Ma vei iubi si maine dimineata?
Cand stropii reci de roua pe suflet’ti vor cadea
Ma vei mai iubi vreodata in viata?
Vei mai fi tu din nou singurul in mintea mea?
Te vei mai trezi cu gandul la mine mereu?
Si in suflet iti voi fi numai eu?
Sau vei pleca fara ca macar sa-ti pese
Ca sufletul meu nu e doar un eseu?

Dar nu vreau sa mai gandesc la astfel de lucururi rele
Caci tu esti langa mine acum, oricum ar trece orele.
Nu vreau sa ma mai gandesc, ca “noi” nu va mai exista
Ca exista riscul sa te pierd sau sa mi te ia altcineva.

Te iubesc acum si mereu, iar tu stii asta mult prea bine
Ca poate as face orice sa pot sa te tin aproape de mine;
Dar daca totul devine o iluzie, un basm trist, trecator
Sa stii ca eu nu voi mai putea gasi un alt vindecator.
duminică, 27 martie 2011 | By: cLara285

Luna ne minte

Adormisem cu amintirea ultimei clipe cu tine in  minte,
Cu gandul la noi doi, stins intr-o mie de mii de cuvinte
Si cu sperante desarte ratacite printre zeci de soapte
Milioane de vise spulberate, pierdute, intr-o noapte.

Zau ca nu-mi pare rau, si nu-mi va parea vreodata,
Ca a ta poate n-am fost, de fapt, nici macar o data,
Poate ca tie iti va fi greu peste ani cand iti vei aminti
Ca nu te vei trezi langa mine, in fiecare ceas sau zi.

Iar daca te vei intoarce in miezul ultimei zile de vara,
Sa nu mai crezi in amagiri si soapte, lasa-le sa moara
Fugi repede, ascunde-te de luna cat mai ai timp scris
Sa nu mai fi nevoit, din nou, sa faci vreun compromis.

Caci daca lumina se stinge odata cu venirea noptii
Amintirile cu noi vor fi lasate prada crudei uitari,
Iar timpul se va scurge de parca niciodata n-ar fi fost,
Toate juramintele noastre nu vor mai avea vreun rost.

Lupta te rog, pentru ultima oara, nu te lasa prada uitarii,
Nu lasa luna sa te ia cu ea in adancul pustiu al marii
Asteapta raza de soare care te va ridica iar la suprafata
Si sparge zidul dintre noi, facut din a indoielii gheata.


[imi pare rau ca nu am mai postat de ceva vreme, dar nu prea am avut timpul necesar..]
love.him.;x
luni, 14 martie 2011 | By: cLara285

Primavara


Te pierd in lumina soarelui de dimineata
Si nu mai pot sa-ti vad sufletul de gheata
Poate e de la primavara sau poate ca nu,
Poate s-a schimbat ceva, poate chiar tu.

Cred ca inima ta nu mai e rece in sfarsit
De la atatea sentimente, gheata s-a topit,
Iar sufletul refuza acum din nou sa moara
Nu mai accepta cuvinte spuse intr-o doara.

E primavara in sfarsit, de cand am asteptat,
Sa pot sa regasesc ceea de mult am uitat,
Vreau sa te simt aproape acum si mereu,
Sa nu mai cred vreodata c-o sa-mi fie greu.

Nu e poate mai simplu si nu e doar un joc
Ai putea sa spui acum ca e vorba de noroc,
Insa eu nu cred ca din nou ne vom pierde
Cand afara deja incepe sa apara atata verde.

O primavara fericita am de acum in minte,
Chiar daca sufletul doar de maine simte,
Iar fericirea e poate doar un simplu cuvant,
Dar cand ti-l spun tie, ce-ti vine in gand?
marți, 8 martie 2011 | By: cLara285

Doar noi doi

Nu conteaza cate lacrimi s-au scurs in trecut
Sau cate vieti si vise din cauza ta am pierdut,
Nu conteaza ca lumea-i mai rece de acum
Sau ca tu ratacesti fara vreun anume drum.

Caci numai ceea ce avem noi conteaza de maine
Pentru ca dragostea noastra e in stare sa aline
Si cea mai mica durere fie ea in suflet sau nu,
Deoarece tot ce conteaza pentru mine esti TU.

E atat de usor acum parca sa’ti spun “te iubesc”,
De cand in orice minut al zilei par sa zambesc
E mult mai usor sa iti spun ca de maine o sa sti
Ca doar noi doi, impreuna, intotdeauna vom fi.

[pentru EL. E;x]
marți, 1 martie 2011 | By: cLara285

Timpul


Poate ca eram doar doi copii atunci cand ne-am cunoscut
Si nu sunt sigura ca de atunci nu foarte mult timp a trecut.
Ma gandeam ca ceea ce aveam noi era un lucru infinit,
Ca nimeni nu poate intelege si ca noi vreodata nu va fi iubit.

Dar marea de vorbe de rele si ganduri inutile, puerile, minte
Si atunci cand mai putin m-am asteptat am ramas fara cuvinte
Am ramas singura de parca noi impreuna niciodata n-am fost,
Am ramas singura pe lume fara sa imi mai gasesc vreun rost.

Cuvintele ‘te iubesc’ nu mai am azi cui sa le spun, sa le simt
Caci timpul e neiertator si nu ma mai lasa sa iau vreun alint
Sa-l transform in ideal, sa devina fiinta ce o credeam perfecta
Ci doar sa il pierd intr-o lume mult prea rea, mult prea defecta.