Suntem prinsi intr-un
amalgam de semne de intrebare,
Cu greu reusim sa
distingem o noua poarta de scapare;
Ne agatam de fiecare
linie de pauza, de fiecare virgula
Incercand sa gasim vechi
sentimente ce inca mai circula.
Suntem prinsi intr-un
amalgam de semne de intrebare,
Sufletul nostru, azi, nu
mai raspunde la vreo chemare;
E blocat parca intre
puncte de suspensie, asteptand:
Sa vina cineva sa-l
dezghete sau sa-l omoare curand.
Suntem prinsi intr-un
amalgam de semne de intrebare,
Ne tot gasim scuze “pentru”,
dar fara vreo-ntrebuintare;
Ne mintim iarasi ca-n
inima noastra e ca si-afara, soare,
Pentru ca iar ploua si nu
ne-ntrebam “dar de ce oare?”.
Suntem prinsi intr-un vuiet
de minciuni cutremuratoare:
Noaptea si-a facut cuib
in suflet cu amintiri chinuitoare,
Ne-a luat pe noi din
toamna de vise, facandu-ne sa omitem
Sa ne mai destainuim cu
totul si adevarul sa-l promitem.
Suntem, captivi, as putea
spune, fara vreo sansa de iertare
Intr-o colivie cladita
numai din a noastra voita nepasare,
Nu mai avem astazi nici
timp, nu mai avem nici un alt loc
Nu mai exista pentru noi
izbanda sau vreun dram de noroc.
Suntem prinsi intr-un
amalgam de semne de intrebare
Astazi, maine, mereu,
condamnati la vesnica uitare;
Incercam sa gasim o
scapare, dar cheia e pierduta-n abis
Impreuna cu povestea ce
fara noi, finalul si l-a scris.
