sâmbătă, 26 februarie 2011 | By: cLara285

Sonnet: Only for love

At first you’ll have to believe
And then you’ll see how is to be
Unable someone to forgive
And through their heart to see.
Because if they all let you down
There’s no reason to be honest
And you’ll want to scream and shout:
“It’s not fair, I’m not the foolest!”
Then you’ll try to find someone,
To put you back on the right road
And only then you will become
Something that like a whole piece looks
      Love is not for fools, even though it hurts,
      It is just the answer, that everybody knows.


[asta a fost o tema la engleza;)):D]
marți, 22 februarie 2011 | By: cLara285

De ce?

De ce sa iti vinzi sufletul
Cand pe pleoape ai aripi de zambete?

De ce sa vrei sa uiti sarutul
Ce grabit l’ai primit in trecutele sambete?

De ce ai vrea sa te pierzi in uitare
Si sa uiti de toti, sa ii arunci in mare?


De ce sa pierzi un minut
Cand ai o viata de gasit si inca multe de vazut?

Si mai ales de ce sa ma uiti pe mine
Cand stii ca doar langa tine imi este mie bine?

“DE CE” nu mai are acum raspuns
Asa ca ramai cu bine, mie mi-a fost de-ajuns.
luni, 21 februarie 2011 | By: cLara285

Regrete



Vreau sa plec, sa uit de tot, sa uit de noi
Si sa dau frau tuturor sperantelor desarte,
Sa dansez, fie ninsori, frig  sau fie ploi,
Printre miile de ganduri si inimi furate.

Te pierd in negura zilei, a amintirilor
Si ma imbat cu vise, soapte si-amagiri,
Ma las prada de acum tuturor trairilor
Si ma scufund in ai noptii negri aburi.

Poate ca n-o sa-mi aduc aminte vreodata
Ce am gresit atat de mult incat de-acum
Sa nu mai merit in veci sa fiu iertata
Si sa nu mai pot sa ma intorc din drum.

Si daca va fi sa ma inec in mii de regrete,
Vreau un singur lucru sa iti mai spun:
Sa nu iti mai pese, chiar de-o sa te ierte,
Nici macar de ultimul om, ultimul nebun.
sâmbătă, 19 februarie 2011 | By: cLara285

Paianjenul

Sentimente amestecate prinse in panze,
Parca de-un paianjen ce vrea sa le adune,
Pe toate intr-un mare cocon le pune
Si pe seama sufentei mele o sa se amuze..

Si paianjenul rade, si iar rade, nu alina,
Toate sentimentele pe care le regret,
Si izbucneste in noptile cu luna plina
Si imi izbeste grijile de un parapet.
vineri, 18 februarie 2011 | By: cLara285

Nu e doar un vis


Prea tarziu s-a uitat langa ea pe pat,
Caci el era de mult plecat.
Si se gandea “se va intoarce oare”?
Dar raspunsul era chiar langa ea
Caci pe noptiera se-afla o scrisoare:

“Iubita mea as vrea sa mi se para,
 Ca doar un vis era ce s-a-ntamplat aseara.
 Sa pot sa schimb tot ce a fost
 Dar degeaba incerc,  deja nu mai are rost.
 Acum iti spun, desi in suflet ma doare,
 Tu nu poti sa mai fii raza mea de soare.”
joi, 17 februarie 2011 | By: cLara285

Povestea noastra

S-a-ntamplat intr-o seara calduroasa de mai,
Eram amandoi intr-o statie de tramvai
Afara era doar o ploaie usoara si rece -
Doamne, cand ma gandesc, timpul cum mai trece -.
Parca ieri a fost ziua aceea in care
Eram acolo si aveam vise fiecare.
O intamplare a facut ca noi destinele sa unim
Sa avem vise pentru doi, schimbati sa devenim.
Si astfel noi doi ne-am cunoscut
Dar de atunci, parca mult timp a trecut
Cu nopti fierbinti si zile pline de magie,
Aveam aspiratii mari, ce ale noastre-aveau sa fie.

Insa acum totul s-a terminat
Nimic nu mai e la fel de cand tu te-ai schimbat.

Acum pun, insa, totul pe hartie:
Ce-a fost a fost si nu o sa mai fie
E o poveste ce de mult nu mai e vie
Pierduta undeva departe, intr-o cutie.




miercuri, 16 februarie 2011 | By: cLara285

Poate prea devreme

Ma uit in oglinda si vad o persoana matura,
Prea matura pentru varsta mea copilareasca.
Prea repede au trecut anii parca,
Peste chipul si mintea, peste trupul si simtirea
Ce ma cuprindea, cand eram un suflet,
Un suflet tanar candva.

Poate ca de mult schimbarea s-a petrecut
Insa prea greu mi-a fost sa vad
Ca eu la fel, cum eram inainte
De ceva timp nu mai sunt,
Ca timpul mi-a ruginit gandirea
Si ca sentimentele  nu vor sa scrie,
Povestea de demult, pe care o credeam,
Copil fiind, la care exista intotdeauna un sfarsit
Un final care mereu si mereu este fericit.

Prea multe incercari grele ce mi-au atins inima,
Prea multi oameni care mi-au intunecat gandirea,
Si atat de multe lucruri care m-au bantuit,
Fara sa vreau, fara sa fi iubit.
Atat de multe obstacole ce mi-au stat in cale

Au last rani adanci, adanci in mintea mea.
marți, 15 februarie 2011 | By: cLara285

Poate...

Poate ca e prea tarziu,
Poate ca nu.
Poate ca’i  totul mai simplu,
Sau poate esti doar TU.
Poate ca lumea’i rece
Si nu te’asculta cat ar trebui
Poate sperantele’s desarte
Si nu poti fi,
Ceea ce vrei tu sa fi.
Dar poate ca undeva departe
O speranta sta si’asteapta,
Iar aceea e speranta
Care te va readuce la viata.
Poate candva ai crezut
Ca nu poti zbura peste nori
Ca n’o sa  poti visa
 Doar in mii de culori
Si ca toti ti’au furat
Ceea ce poate, tu ai realizat.
Poate ca totul se destrama
Si pare ca nu mai are
Nici macar un sens
Dar asteapta
Si priveste’n departare
Vei gasi acolo un loc
Poate ceva, ce trebuie ales.
sâmbătă, 12 februarie 2011 | By: cLara285

Visarea

Eram si noi copii candva
Si-aveam doar visele noastre
Si nimeni nu ni le putea fura
Nici macar inaltele astre.
Si fugeam prin ploaie
Si zburam peste nori
Si nu dadeam atentie,
Fie visele peste munti sau zari.
Visam, si, cu fiecare vis,
Puteam o noua lume sa cream,
Sa prindem stelele-n scris
Si marea, peste zari s-o mutam.
Puteam sa luam si soarele si luna
De pe infinutul inalt si-albastru,
Puteam sa facem din flori cununa
Si s-o asezam pe sufletul nostru.
Visam, si da, puteam
Sa facem orice ne-am dorit,
Puteam sa vrem si sa cream
Un univers nemarginit.
vineri, 11 februarie 2011 | By: cLara285

Poate nu mai e la fel

Iti e dor de copilul care eram candva
Si care intotdeauna vorbe dulci iti spunea,
Care te iubea, te iubea mai mult decat
Ai fi putut vreodata sa-ti imaginezi
Si care plangand, de-atatea ori ti-a spus
“Nimic intre noi n-o sa se schimbe la apus!”

Dar totul s-a schimbat si ea nu mai e la fel
Nu mai e acelasi copil pe care l-ai iubit
Dar inca ea te cauta numai pe tine
In fiecare el, in fiecare inger, in fiecare tel
Si fiecare clipa fara ea nu mai e la fel
Nu mai e nimic, totul in noapte a pierit.

Poate te vrea inapoi, sigur te va vrea
Dar oare tu, o mai vrei cum o doreai candva?
O vei mai recunoaste, o vei mai gasi?
Sau pe langa ea vei trece fara s-o vezi macar?
Si o sa uiti voi cum radeati ca doi copii,
Cum o strangeai in brate, oare'ti vei aminti?


[pentru C.]
marți, 8 februarie 2011 | By: cLara285

Dragoste de ceara

Nimicul se stinge-ntr-un apus pustiu si rece
Iar timpul parca agale acum trece,
O secunda vrea sa para un veac,
Un alt suflet vrea sa faca peste mare arc.

Dar rasaritu-adanc si cald in inima coboara,
Iar sufletul refuza iar si iar sa moara,
Dorinta de-a trai mereu il inconjoara
Si-atunci el cauta o dragoste de ceara.





luni, 7 februarie 2011 | By: cLara285

Speranta

A fost o scanteie aprinsa dintr-o privire,
Au fost doua suflete ce nu se gandeau la despartire ,
Doi copii ce nu vroiau ca cineva sa le-alunge
Sentimentul ca numai ei doi pot infrange.

Dar cineva speranta le-a faramat si sufletele le-a luat
Credeau ca timpul e nemuritor
Si ca ceea ce era intre ei nu era ceva trecator
Dar amarnic ei s-au inselat.

Iar tu ai plecat cu visele noastre, cu speranta;
Si sufletu-mi de copil cu tine l-ai luat,
Ai vrut sa dai fata-n fata cu viata,
Ai crezut ca astfel vei trai cu-adevarat.

Dar te-ai intors, prea tarziu insa,
Caci pustiu e totu-acum
Si lacrima ce de mult era scursa,
S-a uscat, de cand ai pornit tu la drum.

Nimic din ce vei spune, chiar si plangand
Nu va mai readuce ce-am avut amandoi  in gand.
Si nimic nu va mai fi asa cum a  mai fost,
Caci de-acum vorbele tale, nu mai au nici un rost.
duminică, 6 februarie 2011 | By: cLara285

Fara inima

Invadeaza-mi fiecare colt de suflet
Si imbracama-n amagiri si soapte,
Pierdute de mult, intr-un val de noapte.
Viseaza-mi sentimentele si-adu-mi speranta
Gandeste cu patima, iubeste doar viata.
Asculta-mi tacerea si simte-mi placerea
Intra-mi in ganduri, viseaza-mi durerea
Infinit albastru, pleaca, aluneca-n mare
Eu vreau sa mai fiu, raza ta de soare.
sâmbătă, 5 februarie 2011 | By: cLara285

Doar un minut...


Mai am nevoie de un singur minut

Sa pot sa’l transform in eternitate,
Sa sper ca nu cer poate prea mult,
Doar un minut in ale tale brate.

Sa vad jocul primelor raze de soare,
In ochii tai cei reci ca a iernii gheata
Si cred ca poate doar putina culoare
O sa sfarame zidul numit viata.

Un minut poate nu ar fi de ajuns,
Dar as putea il consider infinit
Atata timp cat soarta de noi n’a ras
Si a mai ramas un suflet ce’a iubit.

Doar un minut, doar atat iti mai cer
Pentru ultima data impreuna sa fim,
Noi doi sub un petic azuriu de cer
Un singur minut sa ne mai iubim.

E tot mai rece

Mi-am pierdut toate sperantele
Si mi-am ucis timpul cu viata,
Mi-am inecat amarul in cuvintele
Ce am crezut ca’mi vor reda
Sentimentele ce de mult le-am pierdut
Cand in ale tale vorbe am crezut,
Cand tot sufletul inimii tale prada
Am lasat fara sa gandesc cumpatat.
Am pierdut inima in intunericul adanc
Si mi-a pierit toata fiinta in sufletul tau
Care cu fiecare clipa ce agale trece
Devine tot mai rece, tot mai rece.
vineri, 4 februarie 2011 | By: cLara285

Ai plecat...

Ai plecat fara ca macar sa-ti pese
Ca tu ii bantui fiecare gand
Ti-ai luat ‘ramas bun’ razand
Si ai crezut ca sufletul ei e rece.
Dar ea a tacut tot timpul
Crezand ca nu te va lasa sufletul
Sa lasi in urma tot ce-a fost,
Sa consideri ca nu mai are rost.

Chiar daca acum zambeste
Nu-nseamna ca n-a plans
Cand tu i-ai furat ultimul suras.
Dar nu uita, totul se plateste:
Va veni o vreme cand
Ea o sa-ti revina-n gand
Si-atunci sufletu-ai sa-ti dai
Doar o noapte s-o mai ai. 

Sonet


Am scris “iubire” pe frunzele de la eclipsa moarte,
Si am pierdut ani in sir sa pot abisul sa-ti-nteleg,
Mi-am daruit simtirea si sufletul sperantelor desarte
Pana cand n-am avut de unde si n-am mai putut s-aleg.

Mi-am ascuns lacrimile in oceanul pustiu si-albastru,
Am incercat grabita sa pot sa ajung in ale tale brate,
Dar tu plecai departe, in noapte, catre marele astru,
Lasandu-ma pe mine sa fug de-ale uitarii, ale zilei ate.

Si vroiai sa ma minti frumos, crezand ca nu ranesti,
Doar plecai pentru o vreme, iar cand te’ai fi intors
Sa nu mai poti, sa nu mai crezi, sa nu te mai feresti,
Doar sa te asiguri ca ultima picatura de iubire-ai stors.
   
    Ai fugit in lume, mi-ai luat inima si amintirile cu tine
    O dragoste pe veci nemuritoare, pe veci vei fi cu mine.

E doar decembrie...

E tarziu, e decembrie
Si pustiu, frig si rece
Si tu de mult ai plecat;
E ca si cum totul,
Din lume s-a sfaramat
                       Si toti or sa plece.

Mi-ai pierdut amintirile
Mi le-ai aruncat in mare,
Feeria vietii ce trecu
Acum nemuritoare
Si toate visele si clipele
                    De uitare.

Dar nimic nu e intamplator
Totul e pustiu si rece
Si pana la ceasul mortii
Clipa agale acum trece,
Caci visul de-asta vara
                     E tot nemuritor.

Te pierzi in zare, in uitare,
In lumea de clipe goale
Si viata e trecatoare.
Dar nici soapte sub aripe
De inger cazut, pierdut
                      Nu mai vrei sa auzi.

E tarziu, e decembrie
Si pustiu, frig si rece,
Dar daca te pierde sufletul
Si in lume vrea s-alerge,
Tu doar lasa-l sa plece,
                       Va trece.

Vesnicele intrebari

Oare poezia si muzica isi mai au locul in sufletele noastre intr’o lume dominata de tehnologie si muzica electronica?
Oare mai exista dragoste adevarata sau doar interesata?
Oare mai e cineva in lumea asta care sa ne invete ce sunt cu adevarat aceste lucruri?
Oare?

Sunt intrebari pe care mi le pun din ce in ce mai des, intrebari al caror raspuns persista in confuzie. Exista oameni cu sufletul pur, poate, undeva. Numai acestia ne pot invata ca dragostea este poezia simturilor si muzica ingerilor. E poate sentimental cel mai des inatalnit, sau cel mai des “mimat” de diferite persoane care doresc sa ajunga sus. Sus unde? In functii, in grade, pe scara sociala.
Astazi omenirea nu mai sta sa asculte ce ii spune inima, ce ii dicteaza sufletul, face numai ce vrea si orice poate ca sa ajunga acolo. Acolo? Oare e chiar locul in care vrem sa ne aflam? Daca toata lumea ar ajunge “sus” cine ar mai ramane jos, sa faca treburile marunte? Lumea ar devein un haos cu prea multi prosti cu diploma aflati la conducere.
Dar poate totul se va schimba, POATE….Oare?