sâmbătă, 30 iulie 2011 | By: cLara285

Oare cine?


De cateva zile parca nu mai simt ca sunt eu
Si nimeni nu ma poate salva, nici vreun zeu,
In al meu suflet o batalie crunta sfarma tot
Desi inauntrul meu nu patrunde vreun zgomot.

Nu vreau sa trebuiasca sa aleg, imi e asa de greu
Sa te aleg pe tine sau pe el; nu sunt vreun zmeu
Sa pot sa mut muntii si-n al meu suflet sa fac loc
Nu pot in veci sa te aleg, nici sa te mint, deloc.

Asta mi-e greu sa ti-o spun si stiu ca gresesc
Dar nu mai stiu pe cine sa aleg sau sa iubesc,
Cu fiecare clipa, fiinta-mi devine mai absenta;
Imi pare rau, adio suflet, inima mea e defecta.




marți, 26 iulie 2011 | By: cLara285

Dor

Azi iti e dor de zilele de vara pline cu soare
Dar numai luna plina iti poate reda amintirea
Cand de mana cu ea, te plimbai la mal de mare,
Numai tu erai cel ce-i intelegea atunci privirea

A trecut ceva timp de-atunci si nu iti doresti
Sa o vezi iarasi aproape, a ta sa fie, sa o crezi
Iti blochezi memoria, nu vrei sa-ti amintesti
Iti e frica de ziua de maine, frica sa nu cedezi.

Se face iar noapte si iti e din ce in ce mai dor
Sa o strangi iar in brate, sa minti ca o sa treaca;
Acum pe perna-ti moale, lacrimi se pierd usor
Cand sti ca din inima ta, dorul curand nu pleaca.
duminică, 3 iulie 2011 | By: cLara285

Amintire


Pleoapele sale inghetate de roua
Picuri grele bat in geam – iar ploua
Isi aduce-acum aminte de acea zi
Cand ei erau, doar doi simpli copii

I se pare ca acum a trecut o vesnicie
Si ca de ceva timp nu poate sa scrie,
Sa-si maturiseasca iubirea unui crin
Pentru ca ale sale cuvinte sunt doar venin

Isi pierde azi speranta, si iarta din nou
Isi gaseste linistea doar in al ei cavou,
Isi duce zilele cu greu, doar cu amintirea
Si cu speranta ca ii va revedea privirea.

Zilele se scurg si el nu se mai simte om
Isi ineaca amarul intr-un pahar cu rom,
Asteapta acum ca zilele incet sa se scurga,
Sa ajunga la ea, in brate din nou s-o stranga.
sâmbătă, 2 iulie 2011 | By: cLara285

Azi ploua


Niciun sunet nu se mai aude acum afara
Doar stropi usori si reci ce n-or sa doara
Picura-ntruna, cu greu se-asterne roua,
De doua zine-n coace,  iar si iarasi ploua.

Mi-a parut rau cand acolo te-am lasat
Desi de atata timp, tacut m-ai asteptat,
Dar nu mi-a fost greu astazi sa-ti spun
Nu imi mai este dor de tine, ramas bun.

Picuri de ploaie se-astern acum pe gene
Imi parea rau de mult de cuvintele rele
Ce poate fara a vrea atunci le-am spus,
Intr-o zi cu soare, la inevitabilul apus.

Te-am pierdut azi si nu mai regret iar,
Ca am irosit atatea sentimente in zadar
Nu a fost timp pierdut, nici macar o clipa,
Dar te las acum timpului, sub a lui aripa.

Te ineci in ploaia de picuri din ochii tai,
Din ochii ploii, si azi vrei sa uiti de noi.