joi, 6 decembrie 2012 | By: cLara285

Semne



Suntem prinsi intr-un amalgam de semne de intrebare,
Cu greu reusim sa distingem o noua poarta de scapare;
Ne agatam de fiecare linie de pauza, de fiecare virgula
Incercand sa gasim vechi sentimente ce inca mai circula.

Suntem prinsi intr-un amalgam de semne de intrebare,
Sufletul nostru, azi, nu mai raspunde la vreo chemare;
E blocat parca intre puncte de suspensie, asteptand:
Sa vina cineva sa-l dezghete sau sa-l omoare curand.

Suntem prinsi intr-un amalgam de semne de intrebare,
Ne tot gasim scuze “pentru”, dar fara vreo-ntrebuintare;
Ne mintim iarasi ca-n inima noastra e ca si-afara, soare,
Pentru ca iar ploua si nu ne-ntrebam “dar de ce oare?”.

Suntem prinsi intr-un vuiet de minciuni cutremuratoare:
Noaptea si-a facut cuib in suflet cu amintiri chinuitoare,
Ne-a luat pe noi din toamna de vise, facandu-ne sa omitem
Sa ne mai destainuim cu totul si adevarul sa-l promitem.

Suntem, captivi, as putea spune, fara vreo sansa de iertare
Intr-o colivie cladita numai din a noastra voita nepasare,
Nu mai avem astazi nici timp, nu mai avem nici un alt loc
Nu mai exista pentru noi izbanda sau vreun dram de noroc.

Suntem prinsi intr-un amalgam de semne de intrebare
Astazi, maine, mereu, condamnati la vesnica uitare;
Incercam sa gasim o scapare, dar cheia e pierduta-n abis
Impreuna cu povestea ce fara noi, finalul si l-a scris.

nu.ma.uita.
marți, 23 octombrie 2012 | By: cLara285

Ploaie de vară


Si dimineata in ploaie o sa dansam, 
O sa dansam pana ce ne uitam numele,
Dansam pana ce dispar amintirile,
Si toate povesti din lume le imbracam.

Ma prinzi in brate usor si-mi soptesti
“Hai sa fugim in ploaie si sa uitam
Ca astazi inima vrea sa ne schimbam.
Candva iubeai ploaia, iti amintesti?”

Cu un ultim suras pierdut  m-ai aruncat 
In bratele ploii racoroase de vara
Spunandu-mi aceeasi poveste de seara:
Sa cred in iubire, ca de nu, e pacat.

Si dimineata o sa dansam in ploaie, 
Dansam pana ce nu ne mai doare,
Dansam pana ce razele de soare
Vor aprinde iarasi a sufletului vapaie.



Trecutul acela trist a fost candva un viitor
La fel cum clipa ce se cufunda ca un vapor
In marea de vise, in mii de ape-n culori,
Se-ascunde de tine si tu vrei azi sa mori.

Trecutul acela trist il vei uita poate candva,
Dar cu singuranta nu vei uita in veci ceva:
Momentele in care te-ai fi gandit sa pleci,
In viata ei sa nu mai fi, ci doar poate sa treci.

Trecutul acela trist va ramane doar o amintire
Pentru tine, dar pentru ea o alta dezamagire.
Poate-i momentul sa nu mai alergi prin viata
Ci sa te opresti putin, sa cauti si speranta.


Păpuşa


Ti-a deschis ochii cu o singura privire,
O singura calda si efemera amintire:
Era langa tine in pat, fara nimic altceva
Singuri, doar voi doi, dar in lumea altora.

Stiai ca e ultima seara in care e ta,
Dar parca acum nu o mai vroiai pe alta.
Ti-a spus sa te gandesti, caci o pierzi,
Dar in bratele alteia ai vrut sa te vezi.

Acum ai vrea sa fie doar a ta, mereu
Desi  ti-a spus, e ultima seara, nu ii e greu:
Sa  renunte la tine, la iubire chiar si la voi,
Daca tu vrei singur, sa nu mai fiti doi.

Fumezi o ultima tigara, ca pe ultima clipa
Ultima lacrima a ei sa nu fie risipa,
Se imbraca si pleaca, iese pe usa
Si tu ramai singur, fara a ta papusa.


duminică, 17 iunie 2012 | By: cLara285

Tu



Viseaza-mi cel din urma zambet de la apus,
Crede ca cee ce avem nu e pierdut, nu s-a dus,
Strange-mi trupul mult mai aprope de tine
Fa-ma sa uit de timp, de griji, de ziua de maine.

In miez de noapte, cand astrul noptii lumineaza,
Fa-ma sa uit ca oricine altcineva conteaza,
Deschide-mi sufletul si umple-l cu iubire
Sa uit ca-n lumea asta exista si dezamagire

Priveste cum rasaritul imi deseneaza fiinta
Si stapaneste-ti sentimentul de patima, dorinta,
Asculta-mi fiecare respiratie ce se evapora,
Aduna raze de soare si pe trup mi le coboara.

Si daca-n miezul zilei fierbinti nu vei putea
Sa ma ai doar pe mine si pe nimeni altcineva,
Uita de rasarit, de miezul noptii si de apus
Uita de iubire si de tot ce am promis sau spus.

Inutil



Si cateodata ma intreb daca era mai bine cand era rau,
Daca era mai bine cand eram singura, fara amorul tau,
Fara de viata asta imposibila si de sentimente fara sens
Cand rataceam pe al meu drum cu un unic sens de mers.

E soarta ce poate ne-a incurcat tuturor drumurile-n van
Si ne-a aruncat visele, sperantele si ratiunea in ocean
Caci era o vreme cand poate nu mai aveam griji multe
Cand ascultam, nu de iubire, ci de soapte reci si mute. 

Astazi...




Astazi vrei, in final,  s-o uiti, sa uiti orice vis, orice simtire,
Orice urlet de disperare aruncat atunci cand erau ploi,
S-o stergi din viata ta si sa spui, aruncand o ultima privire:
“Nu mai exista ceea ce aveam odata, nu mai exista “noi” ”.

Astazi crezi c-o s-o uiti, ca este pentru ultima data cand
Fara sa vrei, te gandesti la ea, la numarul 22 si acea casa,
Ultima oara cand catre ea te poarta un melancolic gand
Si poate in sfarsit reusesti sa scapi de regretul  ce te apasa.

Astazi te minti singur pentru a mia data in asta zi de vara,
Cand iti spui ca ea nu iti mai este in gand in fiecare clipa,
Te minti singur ca nu o sa adormi cu gandul la ea iara,
Si ca de vise, iluzii si sperante n-o sa mai faci iarasi risipa .
duminică, 5 februarie 2012 | By: cLara285

Poate…Ce-nseamna?


Poate o viata te va face iarasi sa te razgandesti
Si poate o iubire te va face sa vrei sa traiesti,
Poate o amintire, te va trezi astazi la viata
Si poate un vis, iti va darui maine speranta.

Ce-nseamna o viata, cand infinitul e trecut?
Si ce-nseamna o iubire, cant tot in jur e mut?
Ce-nseamna o amintire, cand viata e scurta?
Si ce-nseamna sa visezi, cand a muri e o arta?