sâmbătă, 5 februarie 2011 | By: cLara285

Doar un minut...


Mai am nevoie de un singur minut

Sa pot sa’l transform in eternitate,
Sa sper ca nu cer poate prea mult,
Doar un minut in ale tale brate.

Sa vad jocul primelor raze de soare,
In ochii tai cei reci ca a iernii gheata
Si cred ca poate doar putina culoare
O sa sfarame zidul numit viata.

Un minut poate nu ar fi de ajuns,
Dar as putea il consider infinit
Atata timp cat soarta de noi n’a ras
Si a mai ramas un suflet ce’a iubit.

Doar un minut, doar atat iti mai cer
Pentru ultima data impreuna sa fim,
Noi doi sub un petic azuriu de cer
Un singur minut sa ne mai iubim.

1 comentarii:

ink.heart.for.poem spunea...

Mda, cam asa stau lucrurile in tot. Abia la sfarsit ne mai dorim doar un minut ca sa realizam ceea ca nu am facut intr-o viata[poate]. Dar uneori se intampla si altfel, iar asta este o lectie: sa invatam sa pretuim fiecare minut. Cel putin ideea asta mi-au transmis-o versurile tale.

Frumos!:*

Trimiteți un comentariu