miercuri, 8 iunie 2011 | By: cLara285

Bun-ramas


Se auzeau pasi timizi pe pleoape de roua reci,
Pentru ultima oara cand tu ai vrut sa-ncerci
Sa-ti stergi sentimentele cu o cafea amara,
Cu doua-trei cuvinte ce poate n-or sa doara.

Dar te pierzi in iluzia ca nu mai simti nimic,
Iar eu ma arunc in bratele tale, simt cum pic,
Imi las orice speranta in urma, o las sa plece,
Caci timpul e neiertator cu noi si e asa de rece.

Ai plecat de langa mine  si m-ai lasat singura,
In  lumea  inconstienta, fara vreun pic de ura,
Nu vreau sa te iert,  nici sa nu te iubesc nu pot
Vreau sa uit de tine, insa acum nu am un antidot.

Te las singur, iti spun adio desi inca suntem legati,
La poarta sufletului meu, nu vreau din nou sa bati,
Nu mai suntem unul, accepta asta astazi si acum,
Ramai cu bine, suflet gol, eu am acum un alt drum!


[a fost frumos, insa ce-a fost a trecut si nu-mi pare rau, dar de maine, vreau sa uit]

5 comentarii:

•pinky girl spunea...

superb:X

Diana-Maria spunea...

& trist :(

Rebeca C. spunea...

aww:( versurile's superbe, povestea-i cam trista:( Zambeste!:*

Suflet de curva spunea...

astept versuri noi :)

Christina spunea...

Iti poti propune a uita,dar nu si a simti.
Spor in continuare,:*.

Trimiteți un comentariu