Nimic sunt fara tine.

Iti e dor

Si simti cum tacerea acopera acum

Ce atunci erai mangaierea

Dar  prefacuta-n scrum.

Iti e dor de el..de si nu se merita

Nu are rost

Cand stii ca doar gandul te agita

Pentru ca stii mult prea bine..

Nu are sens…

Cand tu mergi intr-o directie

Si el fix invers.

Ii simti iar tacerea, ti-e dor de mangaierea

Ce seara iti arata cum totul e iubirea...

Iti  e dor de el..desi a fost doar un fraier

Iar daca acum te-ar cauta,

Sigur ai ramane fara aer

Asculta putin si fa o mica analiza

O sa realizezi ca totul se termina iarasi cu o criza

Poate ca acum iti iar dor de el

Dar stii foarte bine ca totul va fi la fel

Asa ca mai bine, uita de presupusul angel.

[R.N.]

Astept

M-am agatat de ultima clipa pierduta ieri in zare

Ca sa mai aduc in sufletul patat de roua putina culoare.

Te-am asteptat sa vii mai aproape, iarasi sa ma simti

Sa imi soptesti doua-trei soapte fara sa ma mai minti.

Ca un copil, in intaia zi de primavara, am sperat,

Desi stiam ca pentru tine sunt doar un gand uitat.

Te-am asteptat crezand ca poate mai insemn ceva

Si ca ne vom reintalni in vis,  poate undeva, candva.

M-am trezit cu gandul la tine intr-o dimineata rece

Caci te-am visat, dar erai doar cineva care voia sa plece.

Te-astept si cred ca, poate, nu totul va avea un sfarsit,

Dar sa stii ca nimeni nu poate sa te astepte la infinit.

Mi-a ajuns sa tot sper, sa astept ca tu sa iti dai seama

Cum sa gasesti o anume cale ca sa-ti invingi teama.

Te-as astepta si-o viata-ntreaga, de-as sti ca e adevarat

Dar stiu deja ca-i prea tarziu, esti vinovat ca m-ai uitat. 


[A.]

Semne

Suntem prinsi intr-un amalgam de semne de intrebare,

Cu greu reusim sa distingem o noua poarta de scapare;

Ne agatam de fiecare linie de pauza, de fiecare virgula

Incercand sa gasim vechi sentimente ce inca mai circula.

Suntem prinsi intr-un amalgam de semne de intrebare,

Sufletul nostru, azi, nu mai raspunde la vreo chemare;

E blocat parca intre puncte de suspensie, asteptand:

Sa vina cineva sa-l dezghete sau sa-l omoare curand.

Suntem prinsi intr-un amalgam de semne de intrebare,

Ne tot gasim scuze “pentru”, dar fara vreo-ntrebuintare;

Ne mintim iarasi ca-n inima noastra e ca si-afara, soare,

Pentru ca iar ploua si nu ne-ntrebam “dar de ce oare?”.

Suntem prinsi intr-un vuiet de minciuni cutremuratoare:

Noaptea si-a facut cuib in suflet cu amintiri chinuitoare,

Ne-a luat pe noi din toamna de vise, facandu-ne sa omitem

Sa ne mai destainuim cu totul si adevarul sa-l promitem.

Suntem, captivi, as putea spune, fara vreo sansa de iertare

Intr-o colivie cladita numai din a noastra voita nepasare,

Nu mai avem astazi nici timp, nu mai avem nici un alt loc

Nu mai exista pentru noi izbanda sau vreun dram de noroc.

Suntem prinsi intr-un amalgam de semne de intrebare

Astazi, maine, mereu, condamnati la vesnica uitare;

Incercam sa gasim o scapare, dar cheia e pierduta-n abis

Impreuna cu povestea ce fara noi, finalul si l-a scris.

nu.ma.uita.

Ploaie de vară

Si dimineata in ploaie o sa dansam, 

O sa dansam pana ce ne uitam numele,

Dansam pana ce dispar amintirile,

Si toate povesti din lume le imbracam.

Ma prinzi in brate usor si-mi soptesti

“Hai sa fugim in ploaie si sa uitam

Ca astazi inima vrea sa ne schimbam.

Candva iubeai ploaia, iti amintesti?”

Cu un ultim suras pierdut  m-ai aruncat 

In bratele ploii racoroase de vara

Spunandu-mi aceeasi poveste de seara:

Sa cred in iubire, ca de nu, e pacat.

Si dimineata o sa dansam in ploaie, 

Dansam pana ce nu ne mai doare,

Dansam pana ce razele de soare

Vor aprinde iarasi a sufletului vapaie.

Trecutul acela trist a fost candva un viitor

La fel cum clipa ce se cufunda ca un vapor

In marea de vise, in mii de ape-n culori,

Se-ascunde de tine si tu vrei azi sa mori.

Trecutul acela trist il vei uita poate candva,

Dar cu singuranta nu vei uita in veci ceva:

Momentele in care te-ai fi gandit sa pleci,

In viata ei sa nu mai fi, ci doar poate sa treci.

Trecutul acela trist va ramane doar o amintire

Pentru tine, dar pentru ea o alta dezamagire.

Poate-i momentul sa nu mai alergi prin viata

Ci sa te opresti putin, sa cauti si speranta.

Păpuşa

Ti-a deschis ochii cu o singura privire,

O singura calda si efemera amintire:

Era langa tine in pat, fara nimic altceva

Singuri, doar voi doi, dar in lumea altora.

Stiai ca e ultima seara in care e ta,

Dar parca acum nu o mai vroiai pe alta.

Ti-a spus sa te gandesti, caci o pierzi,

Dar in bratele alteia ai vrut sa te vezi.

Acum ai vrea sa fie doar a ta, mereu

Desi  ti-a spus, e ultima seara, nu ii e greu:

Sa  renunte la tine, la iubire chiar si la voi,

Daca tu vrei singur, sa nu mai fiti doi.

Fumezi o ultima tigara, ca pe ultima clipa

Ultima lacrima a ei sa nu fie risipa,

Se imbraca si pleaca, iese pe usa

Si tu ramai singur, fara a ta papusa.

Tu

Viseaza-mi cel din urma zambet de la apus,

Crede ca cee ce avem nu e pierdut, nu s-a dus,

Strange-mi trupul mult mai aprope de tine

Fa-ma sa uit de timp, de griji, de ziua de maine.

In miez de noapte, cand astrul noptii lumineaza,

Fa-ma sa uit ca oricine altcineva conteaza,

Deschide-mi sufletul si umple-l cu iubire

Sa uit ca-n lumea asta exista si dezamagire

Priveste cum rasaritul imi deseneaza fiinta

Si stapaneste-ti sentimentul de patima, dorinta,

Asculta-mi fiecare respiratie ce se evapora,

Aduna raze de soare si pe trup mi le coboara.

Si daca-n miezul zilei fierbinti nu vei putea

Sa ma ai doar pe mine si pe nimeni altcineva,

Uita de rasarit, de miezul noptii si de apus

Uita de iubire si de tot ce am promis sau spus.

Inutil

Si cateodata ma intreb daca era mai bine cand era rau,

Daca era mai bine cand eram singura, fara amorul tau,

Fara de viata asta imposibila si de sentimente fara sens

Cand rataceam pe al meu drum cu un unic sens de mers.

E soarta ce poate ne-a incurcat tuturor drumurile-n van

Si ne-a aruncat visele, sperantele si ratiunea in ocean

Caci era o vreme cand poate nu mai aveam griji multe

Cand ascultam, nu de iubire, ci de soapte reci si mute. 

Astazi...

Astazi vrei, in final,  s-o uiti, sa uiti orice vis, orice simtire,

Orice urlet de disperare aruncat atunci cand erau ploi,

S-o stergi din viata ta si sa spui, aruncand o ultima privire:

“Nu mai exista ceea ce aveam odata, nu mai exista “noi” ”.

Astazi crezi c-o s-o uiti, ca este pentru ultima data cand

Fara sa vrei, te gandesti la ea, la numarul 22 si acea casa,

Ultima oara cand catre ea te poarta un melancolic gand

Si poate in sfarsit reusesti sa scapi de regretul  ce te apasa.

Astazi te minti singur pentru a mia data in asta zi de vara,

Cand iti spui ca ea nu iti mai este in gand in fiecare clipa,

Te minti singur ca nu o sa adormi cu gandul la ea iara,

Si ca de vise, iluzii si sperante n-o sa mai faci iarasi risipa .

Poate…Ce-nseamna?

Poate o viata te va face iarasi sa te razgandesti

Si poate o iubire te va face sa vrei sa traiesti,

Poate o amintire, te va trezi astazi la viata

Si poate un vis, iti va darui maine speranta.

Ce-nseamna o viata, cand infinitul e trecut?

Si ce-nseamna o iubire, cant tot in jur e mut?

Ce-nseamna o amintire, cand viata e scurta?

Si ce-nseamna sa visezi, cand a muri e o arta?

Visul

 Visul - poate că a fost odată o poartă de scăpare; 

 Dar când o iubire ca aceasta: puerilă, trecătoare 

 Îți întunecă rațiunea şi îți topește amintirea, 

 Trebuie să deschizi ochii: să-i înfrunți privirea. 

   

 Poți să te trezești la realitate, să nu mai visezi 

 Că iubirea nu-i pieritoare, trebuie doar să crezi; 

 Iar atunci când sufletul gol ți-e aruncat în uitare 

 Să uiți de această nejustificată, tristă adorare. 

   

 Efemeră e iubirea, efemeri suntem cu toții 

 Şi de vrem astăzi  să-nvingem timpul nopții, 

 Trebuie numai să credem şi să ieşim din vis 

 Luăm doar un creion şi păstrăm timpu-n scris. 

   

  

  

 Și am să-nchei simplu: 

   

 Trezeşte-te din visul trecător copile, 

 Întrucât să visezi acum, nu-ți face niciun bine! 

A fost...

Te trezesti cu amintirea zile de mai fierbinte

Cand Ea te-a ranit ultima oara cu reci cuvinte

Credeai ca voi veti fi unul langa altul mereu

Ca Ea intotdeuna iti va fi alaturi la bine si greu.

Iubirea e simplu cuvant la varsta asta frageda

Si pana sa-nveti sa iubesti cu-adevarat respira
Ca poate e prima, dar ultima nu e; cu siguranta

Vei gasi pe alcineva care sa-ti dea iarasi viata.

Chiar daca acum o vezi in fiecare ea pe strada

Tu stii foarte bine ca Ea a vrut sa te piarda

Nu ai de ce, acum, tu sa te simti cel vinovat,

Ca ea este iubita, insa in bratele altui baiat.

Franturi de dimineata

Te-ai trezit iar astazi de dimineata

Cu universul rastalmacindu-ti visele?

Ai crezut ca un alt inger de gheata,

Iti va frange fara pic de mila aripile?

Ei bine, te-ai inselat si te bucuri acum

Ca tot e bine-n jurul tau; zambeste!

Nu trebuie s-o apuci iar pe alt drum,

Cineva e acolo langa tine si te iubeste.

Mi-e atat de dor

Mi-e dor de un gand al tau spus in miez de noapte,

Mi-e dor de ale tale dulci si calde, efemere soapte.

Mi-e sete de vise si de povesti cu “a fost odata”

Mi-e foame de ganduri si de povestea lor moarta,

Mi-e dor de tine, si de ce a fost candva “noi doi”,

Mi-e dor sa alergam ca doi copii prin frig si ploi.

Mi-e teama sa deschid ochii cand stiu ca e un vis

Mi-e frica de tine astazi, caci sufletul ti-e inchis.

Mi-e dor de Noi si pentru ultima oara sa-ti spun,

Mi-e dor sa te iubesc, dar astazi te las, ramas bun.

Niciun regret

Nimeni nu-ti va putea spune vreodata

Cui sa-i oferi, pe tava, iubirea ta toata;

Nimic nu-ti va spune atunci cand pierzi,

Cand gresesti sau pe el nu vrei sa-l vezi.

Vei pierde asa, dar din greseli vei invata

Ca dragostea nu e singura salvare a ta

Si ca la un moment dat iti vei da seama

Ca nimeni nu merita acum toata drama.

Te pierzi azi, dar maine iti revii si stii

Ca el nu mai e langa tine, dar poti sa fi

Ceea ce tuturor celor dragi le era dor

Un suflet vesel, caruia nu-i pasa de amor.

El si Ea

El si Ea, niciodata in acelasi simplu gand,

El si Ea, amintiri uitate intr-o noapte,

El si Ea, doua stele ce doar in vis isi rad,

El si Ea, infinit de dor nebun si soapte.

El si Ea, suflet gol umplut cu amintire,

El si Ea, un moment de juvenila prostie,

El si Ea, doar alta efemera si trista traire,

Doar El si Ea, un creion si o simpla hartie.

Amurg

Mi-am aruncat toate visele la mal de mare,

Intr-o fierbinte zi de vara, la apus de soare;

Mi-am pus speranta in momentul infinit

Ca ceea ce era, nu se va termina la rasarit.

Am aruncat in abis toate clipele si timpul,

Am lasat marea calda sa-mi scalde trupul,

Nisipul umed mi-a alinat orice negru gand

Si am risipit orice grija, m-am trezit razand.

                                           

Salvator?

Si vine inevitabil o vreme in viata

Cand te saturi de tot ce-i in jurul tau,

Iti ineci grijile intr-o mare de gheata

Lasi in urma tot ce-a fost, bine sau rau.

Gandesti acum ce ai pierdut si-nveti

Ca orice-ai face nu iesi in pierdere,

Ca tu singur poti salva oricand vieti

Daca spui cand trebuie “la revedere”.

Azi am mai salvat o viata, un suflet

Chiar daca maine o iau de la-nceput

Stiu ca pe buze va rasari un zambet

Pentru ca sufletul meu nu va fi mut.






[long time, no see.long time, no NET :)) sry]

Ea merită ?

Te trezeai de dimineata si credeai ca-i ce-ti doreai,

Dar nu stiai ca in a ei viata singurul tu nu mai erai;

Te lasai pacalit de aparente si de cuvintele dulci

Si implineai oricand ale sufletului ei rece porunci.

Poate ca va veni o vreme, cand in sfarsit vei realiza

Ca te-a mintit, desi sti bine, ai avut incredere in ea.

Va fi prea tarziu atunci, vei realiza ca ai pierdut tot,

Vei vedea ca nu mai ai prieteni, doar un suflet mort.

Si-atunci poate-ti vei aminti cum toti te-au avertizat,

Ca ea nu e ceea ce-ti doresti si ca te va face azi uitat;

Pentru ea n-ai contat vreodata, a contat sa-i fie ei bine

Iar binele, astazi, l-a gasit altundeva, departe de tine. 

Oare cine?

De cateva zile parca nu mai simt ca sunt eu

Si nimeni nu ma poate salva, nici vreun zeu,

In al meu suflet o batalie crunta sfarma tot

Desi inauntrul meu nu patrunde vreun zgomot.

Nu vreau sa trebuiasca sa aleg, imi e asa de greu

Sa te aleg pe tine sau pe el; nu sunt vreun zmeu

Sa pot sa mut muntii si-n al meu suflet sa fac loc

Nu pot in veci sa te aleg, nici sa te mint, deloc.

Asta mi-e greu sa ti-o spun si stiu ca gresesc

Dar nu mai stiu pe cine sa aleg sau sa iubesc,

Cu fiecare clipa, fiinta-mi devine mai absenta;

Imi pare rau, adio suflet, inima mea e defecta.

Dor

Azi iti e dor de zilele de vara pline cu soare

Dar numai luna plina iti poate reda amintirea

Cand de mana cu ea, te plimbai la mal de mare,

Numai tu erai cel ce-i intelegea atunci privirea

A trecut ceva timp de-atunci si nu iti doresti

Sa o vezi iarasi aproape, a ta sa fie, sa o crezi

Iti blochezi memoria, nu vrei sa-ti amintesti

Iti e frica de ziua de maine, frica sa nu cedezi.

Se face iar noapte si iti e din ce in ce mai dor

Sa o strangi iar in brate, sa minti ca o sa treaca;

Acum pe perna-ti moale, lacrimi se pierd usor

Cand sti ca din inima ta, dorul curand nu pleaca.

Amintire

Pleoapele sale inghetate de roua

Picuri grele bat in geam – iar ploua

Isi aduce-acum aminte de acea zi

Cand ei erau, doar doi simpli copii

I se pare ca acum a trecut o vesnicie

Si ca de ceva timp nu poate sa scrie,

Sa-si maturiseasca iubirea unui crin

Pentru ca ale sale cuvinte sunt doar venin

Isi pierde azi speranta, si iarta din nou

Isi gaseste linistea doar in al ei cavou,

Isi duce zilele cu greu, doar cu amintirea

Si cu speranta ca ii va revedea privirea.

Zilele se scurg si el nu se mai simte om

Isi ineaca amarul intr-un pahar cu rom,

Asteapta acum ca zilele incet sa se scurga,

Sa ajunga la ea, in brate din nou s-o stranga.