Visul - poate că a fost odată o poartă de scăpare;
Dar când o iubire ca aceasta: puerilă, trecătoare
Îți întunecă rațiunea şi îți topește amintirea,
Trebuie să deschizi ochii: să-i înfrunți privirea.
Poți să te trezești la realitate, să nu mai visezi
Că iubirea nu-i pieritoare, trebuie doar să crezi;
Iar atunci când sufletul gol ți-e aruncat în uitare
Să uiți de această nejustificată, tristă adorare.
Efemeră e iubirea, efemeri suntem cu toții
Şi de vrem astăzi să-nvingem timpul nopții,
Trebuie numai să credem şi să ieşim din vis
Luăm doar un creion şi păstrăm timpu-n scris.
Și am să-nchei simplu:
Trezeşte-te din visul trecător copile,
Întrucât să visezi acum, nu-ți face niciun bine!