vineri, 4 februarie 2011 | By: cLara285

Sonet


Am scris “iubire” pe frunzele de la eclipsa moarte,
Si am pierdut ani in sir sa pot abisul sa-ti-nteleg,
Mi-am daruit simtirea si sufletul sperantelor desarte
Pana cand n-am avut de unde si n-am mai putut s-aleg.

Mi-am ascuns lacrimile in oceanul pustiu si-albastru,
Am incercat grabita sa pot sa ajung in ale tale brate,
Dar tu plecai departe, in noapte, catre marele astru,
Lasandu-ma pe mine sa fug de-ale uitarii, ale zilei ate.

Si vroiai sa ma minti frumos, crezand ca nu ranesti,
Doar plecai pentru o vreme, iar cand te’ai fi intors
Sa nu mai poti, sa nu mai crezi, sa nu te mai feresti,
Doar sa te asiguri ca ultima picatura de iubire-ai stors.
   
    Ai fugit in lume, mi-ai luat inima si amintirile cu tine
    O dragoste pe veci nemuritoare, pe veci vei fi cu mine.

1 comentarii:

Trimiteți un comentariu